Paralizia în timpul somnului: cauze, efecte, tratament și prevenție

Dacă simți că nu te poți mișca și nu poți vorbi când te trezești din somn sau când aproape ai adormit, înseamnă că experimentezi paralizia în timpul somnului. Deși această situație te poate speria, problema este una inofensivă în cele mai multe cazuri și apare la majoritatea oamenilor de câteva ori de-a lungul vieții. 

Paralizia în timpul somnului este acel sentiment că ești treaz, conștient, și cu toate acestea nu poți să îți miști mâinile și picioarele și nici nu poți vorbi. Această senzație, care apare de obicei între somn și trezire, fie seara, fie dimineața, poate dura de la câteva secunde la câteva minute. Unele persoane pot avea, în plus, o senzație de apăsare, de teamă nedefinită sau de sufocare, iar altele, chiar dacă sunt singure, li se pare că mai este cineva cu ele în cameră.

Dacă paralizia în timpul somnului apare înainte să adormi, se numește hipnagogică, iar dacă apare înainte să te trezești, hipnopompică. În timpul somnului, corpul alternează între somnul REM (caracterizat prin mișcarea rapidă a ochilor) și NREM (non-REM), un ciclu durând aproximativ 90 de minute. De-a lungul perioadei de somn de tip non-REM, care ocupă aproximativ 75% din durata totală a somnului, corpul se relaxează și se reface. La finalul acestei perioade, începe somnul de tip REM, în timpul căruia apar visele. Mușchii sunt încă relaxați și în poziția „oprit”, deci, în cazul în care începi să te trezești înainte ca acest ciclu să se sfârșească, deși devii treptat conștient, vei constata că nu poți să vorbești și să te miști.

Cercetările nu au demonstrat clar ce provoacă paralizia în timpul somnului, dar aceasta a fost asociată cu alte probleme de sănătate precum insomnia, tulburările de somn cauzate de munca în ture de noapte și de zi sau de diferența de fus orar, narcolepsia, stresul post-traumatic, anxietatea, atacurile de panică, utilizarea anumitor medicamente (în special cele pentru tulburarea de deficit de atenție), tulburarea bipolară sau cu un istoric familial de paralizie în timpul somnului. Narcolepsia, în special, apare împreună cu paralizia, deoarece creierul nu poate regla perioadele de somn, persoana poate adormi oricând și oriunde, însă are un somn neodihnitor.Paralizia în somn nu este periculoasă în sine și nu are nevoie de terapie, însă, în funcție de cauza ei, medicul poate trata problema respectivă. Dacă există afecțiuni de natură mentală asociate cu paralizia, spre exemplu depresie, medicul va recomanda antidepresive. 

De asemenea, un alt tratament care poate să fie recomandat de către medicul specialist este terapia cognitiv-temperamentală, frecvent utilizată pentru a trata anxietatea și depresia, dar poate fi utilă, în aceiași măsură, și pentru alte probleme de sănătate mintală și fizică.

Această terapie se bazează pe conceptul că gândurile, sentimentele, senzațiile și acțiunile tale fizice sunt interconectate și astfel gândurile și sentimentele negative te pot prinde într-un cerc vicios. Terapia cognitiv-temperamentală își propune să ajute pacientul să facă față problemelor copleșitoare într-un mod mai pozitiv, împărțindu-le în părți mai mici. Vi se arată cum să schimbați aceste tipare negative pentru a îmbunătăți modul în care vă simțiți. Spre deosebire de alte terapii prin vorbire, TCT se ocupă de problemele tale actuale, în loc să se concentreze pe problemele din trecut.

În timpul terapiei cognitiv-comportamentale orice persoană poate învăța :

  • Să-și identifice problemele mai clar
  • Să conștientizeze  gândurile automate
  • Să distingă între fapte și gânduri iraționale
  • Să înțeleagă cum experiența trecută poate afecta emoțiile și credințele actuale
  • Să-și înfrunte temerile în loc să le evite
  • Să vadă o situație dintr-o perspectivă diferită
  • Să înțeleagă mai bine acțiunile și motivațiile altor persoane
  • Să dezvolte un mod pozitiv de a gândi și de a vedea situațiile
  • Să devină mai conștienți de propriile lor stări emoționale
  • Să-și stabilească obiective realizabile
  • Să nu se mai învinovățească
  • Să se accepte și să se înțeleagă în loc să se judece pe ei înșiși sau pe alții

În prezent, psihoterapia cognitiv-comportamentală ocupă locul întâi în lume în ceea ce priveşte eficienţa, numeroase studii demonstrând  faptul că această abordare terapeutică este cel puţin la fel de eficientă ca şi tratamentul medicamentos  în tratarea depresiei, a anxietăţii, a obsesiilor, fobiilor, tulburărilor obsesiv-compulsive, tulburărilor de stres post-traumatic, atacurilor de panică, insomniei, tulburărilor de alimentaţie sau adicţiilor.